Biserica Homorod
| Tweet |
Biserica Homorod este una dintre bisericile medievale fortificate ale Romaniei. Numele Hamerodia apare pe la anul 1400, intr-un registru de impozit ecleziastic din Rupea, deci foarte tarziu, ceea ce se explica prin faptul ca, dupa traditie, asezarea s-a aflat initial pe o colina in estul comunei actuale, numita – dupa biserica sa inchinata Sfantului Apostol Petru – Petersdorf.
Album foto Biserica Homorod
Harta zonala Biserica Homorod – Brasov
Descriere Biserica Homorod
Homorodul poseda una din foarte rarele biserici-sala romanice ce dateaza din ultima treime a secolului al XIII-lea. Corul inchis spre est cu o absida semicirculara, se deschide spre vest cu un arc triumfal semicircular in mica sala de 10,40 metri lungime si 9 metri latime. Situata in fata laturii apusene, clopotnita formeaza, cu parterul sau boltit in cruce, un mic portic ce include un portal semicircular treptat in trei retrageri. In al doilea cat se deschidea spre sala arcada semicirculara a tribunei de vest care, azi zidita, se mai vede numai din interiorul turnului. Existenta tribunei de vest si a unei chei de bolta in cor, sculptata cu motivul cistercian al florii soarelui cu mijlocul grilajat – ornament mult raspandit in Transilvania – indreptateste propunerea lui Virgil Vatasianu de a data biserica pe la 1270.
Semicalota ce acopera absida, ambrazurile micilor ei ferestre in arc semicircular, peretii dintre ele ca si peretii corului mai prezinta urme de pictura murala, trei straturi de culoare apartinand unor epoci stilistice diferite, prima dintre ele datand de la sfarsitul sec. XIII, realizata scurt timp dupa terminarea constructiei. Constructia de aparare propriu-zisa a bisericii din Homorod este insa monumentalul turn-donjon, ridicat din blocuri de piatra deasupra corului, pe plan patrat de 11 metri lungime a unei laturi, cu ziduri groase de 3 metri la baza si de 2 metri la inaltimea catului al patrulea. Daca tragem pe harta o linie orizontala din Homorod spre apus intalnim pe aceasta linie donjoane similare, construite cam in aceeasi vreme – primul la Barcut, alte sase mai spre vest, in Valea Hartibaciului superior, la Movile, Noistat, Netus, Iacobeni, Stejeris si Ruja, unde aceste turnuri uriase din piatra sunt inaltate fie deasupra corului, fie la capatul apusean al bisericilor. Evident, este vorba de o influentare reciproca in amenajarea defensiva a acestor comune. Pentru a crea o baza care sa sustina greutatea turnului, corul de la Homorod a fost imbracat cu o camasa de piatra dreptunghiulara de latimea salii, asa, incat biserica se inscrie intr-un plan rectangular alungit. Corul a devenit, ca atare, parterul acestui turn. In interiorul turnului gasim niste gauri rotunde (de 10-15 cm diametru) situate orizontal la distanta de circa 2m una de alta, prin care patrunde lumina. Sunt gaurile ramase de la schela constructiei, asa cum le intalnim la multe constructii medievale europene, de pilda la cetatile renane din secolul XII.
Peste zidul inaltat la statura omului se puneau de-a curmezisul trunchiuri subtiri de stejar, depasind peretele de ambele parti. Fixate prin straturi de piatra, pe capetele lor se asezau scanduri servind ca platforma zidarilor. Dupa ridicarea turnului schela se demonta succesiv, taindu-se trunchiurile de stejar in linia zidului, asa incat partea cuprinsa intre pietre ramanea inauntru. Lemnul putrezit era scos de vanturi sau de pasari, incat cele mai multe gauri ale schelei sunt azi libere. Cele sapte nivele ale turnului ating 27,70 metri inaltime, al optulea nivel formandu-l coridorul de aparare cu balustrada de lemn unde, din 1932, se gasesc cele trei clopote. Arcul triumfal romanic care sustine greutatea peretelui vestic al turnului a fost umplut cu piatra pentru a se evita surparea; astfel corul s-a despartit de sala, devenit impracticabil ca incapere de cult. Nu se cunoaste data cand s-a inchis arcul triumfal, dar desigur inainte de Reforma, intrucat in cor s-au conservat picturile murale catolice neacoperite de zugraveala. In anul 1623 un incendiu a nimicit toate partile din lemn ale cetatii. O inscriptie de pe latura estica a turnului aminteste ca atunci a ars acoperisul, reinnoit in 1626: “Anno 1623 dic 13 Aprilis incendio per incuram Andreas Henrich orto conflagrata haec turris restauratur 1626 jun. 19, pastore existente Georgio Vustio” (“In anul 1623, in a 13-a zi a lui aprilie, din neglijenta lui Andreas Henrich un incendiu a cuprins in flacari acest turn – restaurat in 1626 iunie 19, pastor fiind Georg Wust”). La sfarsitul secolului al XV-lea, biserica a fost inconjurata cu un zid de aparare inalt de 7-8m, de traseu rectangular. Colturile sunt strajuite de turnuri cu doua nivele si acoperis in pupitru, devansate oblic fata de curtina. Fruntile lor inalte indreptate spre ulita si flancurile catului al treilea de sub panta acoperisului sunt prevazute cu masiculiuri scoase in consola pe barne de stejar fixate in zid. Turnul din nord-est a fost demolat, in cor s-au pastrat cele mai vechi picturi murale transilvanene, unde s-au contopit elemente romanice cu elemente gotice, picturi executate desigur curand dupa terminarea constructiei, catre sfarsitul secolului al XIII-lea. In conca absidei apare, foarte sters, Christ in mandorla, stand pe un curcubeu (Majestas Domini), inconjurat de simbolurile evanghelistilor, numite tetramorph. De ambele parti apar heruvimi si intercesorii Maria si Ioan deci Deisis, tema iconografica de traditie bizantina.
In registrul interior, pe peretele absidei, apar cei 12 Apostoli, asezati sub arcade treflate, printre care se inalta turnulete cu acoperisuri de tigle, incoronate de cruci. Din elementele componente, arhitectura se distinge cu mai multa claritate, desenata in linii rosii, groase, cu duct egal. Ambele compozitii ale absidei formeaza o unitate, apartinand “Judecatii de Apoi”, tema reprezentata in domurile apusene cu predilectie in decorul sculptat al marilor portaluri, aici, in mediul rural, tema fiind transpusa in pictura murala. Pe un fundal albastru-gri, figurile sunt obtinute din tonuri de ocru si brun, puternic si clar conturate, linia fiind modul de expresie principal al acestui stil de tranzitie numit liniar-narativ, devenit popular in Transilvania secolului XIV. Prin aparitia picturilor de la Homorod s-a facut legatura cu o traditie europeana a micilor centre din mediul provincial, unde acest stil liniar-narativ, gotic timpuriu, gaseste o larga raspandire prin zugravii peregrini. Pe peretele de sud al corului s-au pastrat de asemeni picturi din aceasta prima faza, in majoritate aproape sterse, apartinand ciclului Patimilor lui Isus. Intr-un fragment de pe peretele de nord se disting clar cele doua straturi consecutive ale picturii. Motivul tapetului din fundalul “Rastignirii”, de la Homorod, este identic cu cel din imaginile de la Darjiu, frapanta este asemanarea dintre capul lui Crist si cel al sf. Ladislau in scena odihnei – aceleasi trasaturi, cu deosebire desenul pleoapelor inchise, ca si linia punctata a conturului aureolei. Este foarte probabil ca acelasi mester sa fi realizat picturile bisericilor din Darjiu si Homorod.



0 Comentarii
Fii primul care comenteaza acest articol.