Casa Presei Libere – Bucuresti

bucuresti

 

Casa Presei Libere

Casa Scanteii, conceputa initial sub denumirea de Complexul Casa Scanteii, a fost ridicata in 5 ani (1952-1957) (intre 1949 si 1954, sef de proiect a fost prof. univ. emerit ing. Panaite Mazilu), fiind destinata publicarii presei de stat si in special a ziarului Scanteia, “organ” al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Roman. Antena de pe aceasta cladire a sustinut pentru o vreme, incepand din 1956, emitatorul Televiziunii Romane.

Album foto Casa Presei Libere

[nggallery id=1229]

Harta zonala Casa Presei Libere – Bucuresti

Descriere Casa Presei Libere

Dupa anul 1989, Casa Scanteii este cunoscuta sub denumirea de Casa Presei Libere. Fostul Combinat Poligrafic “Casa Scanteii” s-a transformat si el, dupa 1989, in Regia Autonoma a Imprimeriilor “Coresi”. La randul sau, regia s-a transformat in februarie 1999 in Compania Nationala a Imprimeriilor Coresi. Cladirea este un ansamblu format din patru laturi ce adapostesc o curte interioara mare, plus inca doua ansambluri sub forma de U, care sunt legate de corpul din fata, ansambluri ce au ramas deschise pentru a se construi dupa aceea un teatru si o casa a sindicatelor. Deoarece cheltuielile de constructie au fost foarte mari, teatrul si casa sindicatelor nu au mai fost ridicate. O parte din fonduri s-a colectat prin subscriptie publica “benevola”, salariatilor dandu-li-se la salariu astfel de tichete, care justificau lipsa banilor. Casa Scanteii a fost prima lucrare la care constructorul a introdus calculul de rezistenta la un eventual seism, luand in considerare niste norme mai vechi, italiene din timpul lui Mussolini. Aceste norme s-au dovedit a fi mai bune chiar decat cele din 1963, pentru ca erau mai simple si se punea mult accent pe intensitatea cutremurului, si nu pe felul cladirii. Cladirea fost gandita sa fie functionala si s-au realizat multe sali, dar si spatii de birouri. Arhitectura a fost inspirata de cladirile inalte din Moscova – Universitatea, Leningraskaia Gastelnita (Hotelul Leningrad). O alta cladire care a avut aceeasi sursa de inspiratie este Palatul Culturii din Varsovia.
In Patria socialista condusa de Partidul clasei muncitoare, Partidul care a starpit odiosul regim burghezo-mosieresc, trebuiau ridicate constructii care sa reflecte noua directie a tinerei Republici Populare, aceea de avansare spre societatea comunista. In acest scop, conducerea Partidului Muncitoresc Roman (denumirea Partidului Comunist Roman intre 1948-1965) a decis ridicarea unui Palat imens care sa gazduiasca sediul central al organului sau oficial, ziarul „Scanteia” (din 1953, „Scanteia”). Primul pas a fost gasirea unui teren. Desi existau numeroase locuri virane ideale pentru constructia unui colos, Partidul a ales locul Hipodromului Baneasa, o fosta glorie a interbelicului. In 1905, la intersectia Soselei Kiseleff cu Soseaua Nationala Bucuresti-Ploesti, s-a inceput constructia Hipodromului Bucuresti, din ordinul Regelui Carol I. Arhitectul I. Berindey s-a ocupat de constructia complexului care se intindea pe 60 de hectare de teren. Toata lumea buna bucuresteana iesea la Sosea si, inainte de a ajunge la Bufet, situat un pic mai incolo, se opreau la Hipodrom. Zona de galop cu pista principala au incetat sa mai existe in anul 1950, la un an dupa ce s-a luat decizia de construire a Casei Scanteii. Hipodromul de trap si-a continuat insa activitatea pana in anul 1960, cand aici a avut loc ultima cursa.
De asemenea, locul ales nu era intamplator, intrucat constructia se situeaza pe aceeasi axa cu Arcul de Triumf, unul din monumentele cele mai importante ale Bucurestilor si simbol al monarhiei. Fireste, trebuia sa fie „surclasat” de o constructie socialista. Combinatul Poligrafic „Casa Scanteii I. V. Stalin” a fost construit intre anii 1949 (unele surse citeaza anul 1950) si 1956 de o echipa de arhitecti in frunte cu Horia Maicu. Complexul se intinde pe 136.000 metri patrati si este alcatuit dintr-un corp central (13 etaje si 85 m inaltime) si 4 corpuri laterale, mici de inaltime. Corpurile comunica bine intre ele si per ansamblu, complexul are o functionalitate sporita. In ce priveste stilul arhitectural, predominant este cel realist-socialist cu puternice influente staliniste. In epoca, era o tendinta de a copia ce se gasea la Moscova, pentru ca servilismul tarilor-satelit fata de URSS trebuia dovedit in toate domeniile. Detaliile arhitecturale sunt destul de fascinante, incat imbina elemente decorative traditionale cu unele de sorginte comunista. Turnuletele care termina fiecare corp lateral nu au o utilizare practica, ci sunt pur decorative. Sunt ornate insa cu ferestre asemenatoare cu cele ale bisericilor si manastirilor vechi (normal, liderii comunisti nu aveau idee). De asemenea, pe turnul principal se gaseste cel mai interesant ornament exterior al cladirii: pe fiecare din cele patru fatete, a fost reprezentata, pe fundal de marmura rosiatica, stema Partidului Muncitoresc Roman (PMR), viitorul PCR. Daca in lateral stema se pastreaza aproape intacta, pe fatada principala, este intr-o stare avansata de degradare. Statuia lui Lenin a fost data jos de pe soclu in 1990 si dusa in curtea Palatului Mogosoaia, unde tovarasul Lenin sta si astazi intins, cap in cap cu un comunist roman de renume – Petru Groza. Soclul din Piata Presei este astazi gol, murdar, neingrijit si napadit de iarba si buruieni. La un moment dat, pe soclu a aparut un coif de fier cu locuri pentru 2 steaguri, care au fluturat o perioada.


 
 
 
 
 
 

0 Comentarii

 

Fii primul care comenteaza acest articol.

 

Ai fost aici? Vrei sa mergi? Scrie-ne parerea ta!

 



XHTML: Puteti folosi urmatoarele taguri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>