Gradina Botanica Alexandru Borza

cluj gradini botanice obiective turistice diverse

 

Gradina Botanica ”Alexandru Borza”

Gradina Botanica Alexandru Borza a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, Romania a fost fondata in 1920 de profesorul Alexandru Borza. Intinsa pe o suprafata de aproape 14 hectare, in partea sudica a Clujului, gradina botanica, organizata dupa Unirea Transilvaniei cu Romania, in anii activitatii de asezare pe temeiuri solide a universitatii clujene, a reusit sa se dezvolte in timp atat ca si un obiectiv turistic clujean cat si ca important spatiu didactic si stiintific din cadrul Universitatii Babes-Bolyai.

Album foto Gradina Botanica Alexandru Borza


Harta zonala Gradina Botanica Alexandru Borza

Descriere Gradina Botanica Alexandru Borza

Gradina Botanica Alexandru Borza contine pe teritoriul sau peste 10.000 specii de plante din toate colturile lumii, fiind structurata pe mai multe sectoare: ornamental, fitogeografic, sistematic, economic si medicinal. Flora si vegetatia romaneasca sunt reprezentate prin plante din campiile transilvane, Muntii Carpati, Banat, etc. Printre atractiile gradinii se numara Gradina japoneza (o gradina in stil japonez cu un parau si o casuta in stil japonez), Gradina romana cu vestigii arheologice din vechea colonie romana Napoca, printre care si o statuie a lui Ceres, zeita cerealelor si a painii, alaturi de plante cultivate care domina agricultura contemporana romaneasca. Dupa infiintarea primelor universitati, gradinile de plante medicinale existente pe langa manastiri s-au subordonat acestora constituindu-se treptat in adevarate gradini botanice, in care stiintele botanice cu diferitele lor ramuri au devenit discipline de studiu. Este si cazul Gradinii Botanice “Alexandru Borza” din Cluj-Napoca, a carei istorie a fost legata de Universitatea Romaneasca din capitala Transilvaniei si de prezenta la inceput, in calitate de profesor, a lui Alexandru Borza.
Cand s-a fondat la 1872 Universitatea Maghiara de la Cluj, unicei catedre de botanica i s-a atasat o vasta gradina, organizata in parcul daruit de contele Mikó Muzeului National Ardelean, care urma sa fie transformat in gradina botanica. O bogata colectie de arbori si arbusti formau fondul si inceputul promitator al unei gradini botanice. La intrarea parcului se afla o cladire cu patru camere, care servea drept Institut Botanic si birou. Primul director, prof. Dr. A. Kanitz (1872-1896), nu a reusit sa organizeze o institutie solida, cu viitor. Fondurile de care a dispus au fost modeste, din ele reusind cu greu sa realizeze o scoala sistematica si de plante medicinale si o mica sera pentru plante tropicale, mai mult de trei sferturi din spatiu ramanand insa neamenajat. La 1882 s-a cladit in mijlocul gradinii Institutul de Chimie. Casa contelui Mikó a fost transformata de la inceput in Muzeu de Zoologie, in loc sa fie folosita pentru un Muzeu botanic. In 1897, cand a venit al doilea director, prof. Dr. J. Istvánffi (1897-1901) s-a daramat si cladirea Institutului Botanic, intreaga gradina pierzandu-si sensul definit initial, in ciuda eforturilor considerabile pentru ridicarea acestei gradini la nivelul celor din vest facute de catre noul director. Abia venind la 1901 al treilea director, prof. Dr. Aladár Richter, cu o bogata experienta si vederi moderne, Gradina Botanica a fost inzestrata cu o sera mai mare, ridicata in gradina externa, care fusese lasata in paragina pana atunci. La acel moment se astepta la o epoca de inflorire pentru aceasta institutie de cultura, insa pe neasteptate prof. Apathy si-a asezat in mijlocul gradinii botanice noul sau Institut de Zoologie. Astfel Gradina Botanica impanzita cu Institutul de Chimie si Zoologie, departe de institutul sau botanic nu mai putea deservi in mod serios stiintele botanice. Dupa numeroase demersuri, directorul Aladár Richter a reusit sa convinga guvernul de necesitatea unor masuri pentru salvarea gradinii. In 1910-1912 s-a cumparat, ca despagubire pentru gradina muzeului un teren excelent pentru o noua Gradina Botanica. Teritoriul respectiv, ales ondulat si accidentat, era potrivit diferitelor culturi si de o rara frumusete peisajera. Era inzestrat cu cladiri pentru director, personal si gospodarie. Profesorul Richter a iesit la pensie si nu a reusit sa se ocupe personal de amenajarea acestei gradini. Din lipsa de fonduri si initiativa nici urmasul sau St. Gyorffy (1913-1919) nu a facut-o, ci a preferat sa cultive, pe timpul primului razboiului mondial, zarzavat si fructe pentru spitale si a adapostit refugiatii maghiari din 1916. Noii administratii romanesti i-a fost dat sa transforme livada de pomi fructiferi existenta intr-o adevarata Gradina Botanica. In 1924 se reconstituie si adapteaza palmarul de la vechea Gradina. Lucrarea, destul de complicata de altfel, a fost executata de 2 firme particulare, palmierii si celelalte plante mari ajungand in final sub siguranta unui nou acoperis. Tot acum s-a construit drumul prin paduricea de bradet si s-au pavat numeroase carari in noua Gradina. Pana la acest moment Gradina nu fusese una publica. Dat fiind progresul deosebit al stadiului amenajarilor, conducerea Gradinii Botanice hotaraste ca este momentul sa o deschida si pentru public. Astfel la 25 iunie 1925, directorul a invitat reprezentantii ziarelor locale si nationale, prezentandu-le Gradina si explicandu-le istoricul organizarii ei. Toate ziarele au scris in editiile urmatoare despre frumusetea si scopurile stiintifice ale acestei institutii realizata intr-o perioada atat de scurta de catre administratia romaneasca. In perioada anilor 1929-1930, Senatul Universitatii a repartizat o suma necesara pentru imprejmuirea spre strada Louis Pasteur a Gradinii si pentru inceperea construirii unui complex de sere.
In 1960 au fost date in folosinta serele noi ale gradinii cu cele 6 compartimente, iar in perioada 1963-1964 s-au asfaltat principalele alei ale gradinii, s-a consolidat lacul din Gradina Japoneza si inlocuit gardul imprejmuitor din lemn cu unul nou, de beton. Dupa 1986 au fost desfasurate o serie de lucrari de refacere a fundului lacului Gradinii Japoneze si a canalizarii acestuia. Lucrarile nu au fost inca finalizate din lipsa de fonduri, la momentul actual lacul fiind desecat. Din 1997 pana in prezent s-a initiat un program de reparatii al complexelor de sere, la Institutul Botanic, s-au asfaltat alei si s-a modernizat iluminatul public. La o parte din alei li s-a schimbat pavajul din asfalt cu unul nou, mult mai estetic. Lucrarile au fost derulate insa cu greutate, fondurile disponibile nefiind nici pe departe suficiente. La momentul de fata gradina detine peste 10.000 de specii de plante, numar foarte mare pentru o gradina botanica, fapt care a dus la o evaluare a Gradinii printre cele mai prestigioase din lume. Flora si vegetatia din tara noastra este reprezentata foarte bine prin plante aduse din Banat, Moldova, Oltenia, dunele maritime ale Marii Negre, Campia si Podisul Transilvan, dar si din Muntii Carpati. Relieful variat a permis aducerea de plante din muntii Caucaz, Balcani, Himalaya, dar si din zona Marii Mediterane. Pentru a crea conditiile cele mai propice plantelor a fost realizata o impartire a spatiului in mai multe sectoare: Sectorul ornamental – aici sunt cultivate zeci de specii a catorva sute de plante lemnoase si ierboase care incanta vizitatorii de-a lungul intregului an in zone cum ar fi Gradina Japoneza, Rosariumul si Gradina Mediteraneana; Sectorul fitogeografic – contine o colectie de plante aranjate in functie de asociatiile lor naturale; Sectorul sistematic – un mare numar de specii grupate pe familii, care la randul lor sunt dispuse dupa ordine si clase, din punct de vedere filogenetic; Sectorul economic – este format dintr-o serie de plante cultivate pentru utilitatea lor industriala/economica, cum ar fi cocotierul sau palmierul de ulei; Sectorul medicinal – plante cunoscute datorita proprietatilor lor medicale si curative. Complexul de sere existent este format din 2 grupe cu un total de sase sere (in suprafata totala de peste 3.500 de m²) in care sunt cultivate plante ecuatoriale si tropicale: Sera cu plante acvatice – aici se poate admira lotusul amazonian cu frunze de peste 1,5m diametru; Sera cu palmieri – peste 80 de specii de palmieri decorativi sau industriali (cocotierul, palmierul de ulei), aduse din Japonia, Australia, Asia si Insulele Canare; Sera cu vegetatie din Australia si mediteraneana – diverse specii de ficus, ferigi; Sera cu orhidee si ferigi; Sera cu bromeliacee; Sera cu plante suculente.
Gradina Romana, sau gradina lui Pliniu, este dispusa in jurul statuii zeitei romane a agriculturii Ceres, in acest spatiu fiind aranjate o serie de piese arheologice descoperite in orasul roman Napoca, printre care si doua sicrie romane. Aici se afla totodata o colectie de plante care decorau odinioara gradinile romane. Gradina Japoneza este aranjata in stilul traditional gyo-no-niwa si cuprinde elemente de peisaj specifice Japoniei, aranjate intr-un cadru traditional japonez: un lac creat artificial, in mijlocul caruia se afla o mica insula legata de marginile lacului pe o parte printr-un pod curbat japonez la capatul caruia se afla o poarta sacra japoneza, iar pe partea opusa se afla un podet din piatra. In jurul lacului sunt dispuse patru lanterne de piatra, zona fiind amenajata cu plante aduse din Orientul indepartat. Din pacate, la momentul de fata sistemul de apeducte care alimenteaza lacul este nefunctional. De-a lungul timpului gradina a reusit sa dezvolte relatii de colaborare cu peste 450 de institutii similare din peste 80 de tari, in domeniul botanicii. Gradina a devenit unul dintre membrii fondatori ai Asociatiei Gradinilor Botanice din Romania, iar in incinta sa se afla Institutul Botanic al Facultatii de Biologie si Geologie, care cuprinde o serie de institutii culturale si stiintifice.


 
 
 
 
 
 

Comentarii articol: 1

 
  1. viorel
    2012-05-02
    21:20:03

    am fost de cateva ori pe aici, e foarte frumos :)

     
 

Ai fost aici? Vrei sa mergi? Scrie-ne parerea ta!

 



XHTML: Puteti folosi urmatoarele taguri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>