Manastirea Slatina

lacas de cult manastiri obiective turistice judetul suceava

 

Manastirea Slatina

Manastirea Slatina este una dintre cele mai mari si vechi manastiri ortodoxe din nord-estul tarii noastre. Aceasta a fost construita de catre domnitorul Alexandru Lapusneanu intre anii 1553 – 1564. Manastirea se afla in comuna Slatina, in judetul Suceava, la aceasta ajungandu-se pe drumul ce pleaca din Falticeni spre Sacsa Noua (7 km), Cornu Luncii (3 km), apoi stanga, spre Paraie (11 km) si Slatina (4 km).

Album foto Manastirea Slatina

Harta zonala Manastirea Slatina

Descriere Manastirea Slatina

Manastirea Slatina, avand hramul Schimbarea la fata, este prima ctitorire a domnitorului Alexandru Lapusneanu si a reusit sa se incadreze pe Lista monumentelor istorice din judetul Suceava cu cele 7 obiective ale sale:
Biserica Schimbarea la Fata – datand din 1553 – 1564
Trapeza – datand din 1561
Paraclisul Sf. Nicolae – datand din 1834
Paraclisul Sf. Trei Ierarhi – datand din sec. XIX
Turnurile – datand din sec. XIX
Cismeaua – datand din 1591
Zidul de incinta – datand din 1834

Manastirea Slatina se afla la o distanta de circa 28 km nord-vest de Orasul Falticeni, intr-o zona impadurita de la poalele Muntilor Stanisoarei, pe valea paraului Suha Mica. Istoria zidirii manastirii se pierde in trecut. Legendele locului spun ca aici traia un sihastru cu numele de Pahomie, ce se nevoia intr-o mica bisericuta de lemn, care l-ar fi sfatuit pe domnitorul Alexandru Lapusneanu sa zideasca o frumoasa manastire pe locul unde crestea un paltin maret. Denumirea Manastirii Slatina se trage de la un izvor din apropiere care secreta “slatina” (apa sarata). Cu toate ca acest izvor a secat odata cu trecerea timpului si-a pastrat vechiul nume, la fel si manastirea.

Manastirea Slatina a indeplinit rolul de necropola domneasca a Moldovei (1522 – 1677), aici aflandu-se mormantul domnitorului Alexandru Lapusneanu (1552 – 1561, 1564 – 1568), al Doamnei Ruxandra (fiica lui Petru Rares) si ale celor doua fete ale lor.

Dupa cum a relatat cronicarul Grigore Ureche (1568), Alexandru Lapusneanu s-a imbolnavit atat de grav incat a cerut sa fie calugarit. Dupa ce si-a revenit din agonie si a realizat ca a fost calugarit, Lapusneanu a amenintat ca va face si el la fel cu cativa pe viitor. Boierii curtii si Doamna Ruxandra stiind de unele din crimele domnitorului, au hotarat in taina sa il otraveasca. Dupa decesul acestuia, trupul sau neinsufletit a fost inmormantat cu cinste in biserica Manastirii Slatina.

La punerea pietrei pe temelia bisericii Manastirii Slatina a participat alaturi de domnitorul moldovean si Patriarhul Ioasaf al Constantinopolului. Cronicarul Grigore Ureche a scris ca sfintirea bisericii a avut loc la 14 octombrie 1558 (7066) si a fost celebrata de mitropolitul Grigorie Rosca, in centrul a 116 preoti si diaconi.

Constructorii bisericii au fost mesteri locali si din Transilvania. S-au folosit multe materiale de import: marmura de Hateg (la pardoseala, la cele cinci pietre de mormant si alte ornamente sculptate), calti de canepa si in din Transilvania (la tencuiala, aplicandu-se peste ea pictura in fresca) si plumb din Polonia (la acoperis). Dupa sfintirea bisericii, s-au cladit in urmatorii ani casa domneasca, chiliile calugaresti, zidurile imprejmuitoare prevazute cu bastioane la colturi. Manastirea Slatina a fost astfel fortificata.

Manastirea Slatina a avut de suferit dupa caderea de pe tron a domnitorului Alexandru Lapusneanu. Acesta a fost alungat de pe tron de catre aventurierul grec, Despot Voda (1561 – 1563) ce a pus multe taxe si dari pe tara pentru a putea plati oastea straina ce l-a ajutat in a obtine tronul Moldovei.

Dupa informatiile care reies dintr-un document din anul 1641, in timpul domniei lui Vasile Lupu (1634 – 1653) biserica a fost restaurata, construindu-se un rand nou de chili.

Odata cu sosirea razboaielor ruso-turce din secolul XVIII, au adus cu ele numeroase jafuri, arderi si distrugeri. Ceea ce a dus la pustiirea manastirii.

Restaurarea Manastirii Slatina a inceput in anul 1823 prin osardia Mitropolitului Veniamin Costachi si a  Arhiereului Filaret Beldiman – Apamias, care a condus o lunga perioada manastirea ca staret.

Intre anii 1823 – 1828 s-au efectuat lucrari de restaurare a bisericii (s-a demolat zidul despartitor dintre incaperea mormintelor si naos, s-a repictat biserica) si s-au pus acoperisuri noi de tabla si coloane masive de stejar arhondaricului de langa poarta. Tot atunci, au fost daramate incaperile si beciurile de pe latura estica a Casei Domnesti, lungimea cladirii reducandu-se la jumatate. De asemenea, au fost modificate tavanele incaperilor si acoperisul. In aceasta cladire a fost amenajata trapeza manastirii. Au fost demontate ghizdurile fantanii si s-au depozitat intr-una din incaperile ruinate ale trapezei.

Intre 1829 – 1834, arhiereul Filaret Beldiman a refacut din temelie turnul de poarta de pe latura de est, asezand o inscriptie de 15 versuri, pe o tabla de arama, care “s-au sapat de Nazarie ieromonahul in Iasi, 1834″. Tot atunci au fost demolate chiliile din dreapta turnului, iar in partea stanga a fost construit un corp de chilii cu parter si etaj, avand un pridvor deschis, sustinut pe coloane neoclasice de lemn. In aceasta cladire a functionat intre anii 1881 – 1932 un spital (bolnita pentru bolnavi). De asemenea, a fost demolata o cladire cu trei incaperi spatioase, care era lipita de turnul de sud-vest si de zidul sudic. In 1830 s-au turnat doua clopote, tot pe cheltuiala arhiereului.

In decursul timpului, Manastirea Slatina a fost un mare centru de cultura si arta medievala romaneasca. Ctitorul a infiintat aici o scoala de muzica si o biblioteca cu carti si manuscrise importante. La jumatatea secolului al XIX-lea, la Manastirea Slatina a infiintat si o Scoala Gregoriana destinata pregatirii viitorilor clerici.

Fiind considerata una dintre cele mai inalte biserici din Moldova, Biserica Schimbarea la Fata are dimensiuni intre 40 metri lungime si 36 metri inaltime. Aceasta este construita din piatra bruta cu amestec de caramida de catre mesteri pietrari bistriteni, care au imbinat elemente de arhitectura medievala traditionala cu elemente moderne.

Biserica are plan triconc, cu abside laterale inscrise in grosimea zidului si cu o turla octogonala deasupra naosului. Zidurile sunt sustinute de 9 contraforturi (doua in colturile dinspre vest, cate trei pe laturile de nord si de sud si unul mic in axul absidei altarului). Edificiul este inconjurat de un singur rand de ocnite, dispuse sub streasina. Absida altarului este decorata cu 13 firide alungite. Turla este de forma octogonala si se inalta pe o baza stelata, inecata pe jumatate in acoperis. Ea este impodobita cu firide si ocnite.

Interiorul bisericii este impartit in mai multe incaperi: pridvorul inchis, pronaosul, incaperea mormintelor, naosul si altarul. Pridvorul are la partea superioara o bolta semicilindrica dispusa transversal, sustinuta de doua arce dublouri. Incaperea este iluminata prin trei ferestre dispuse pe peretele dinspre vest, cu ancadramente in stil gotic.

Printr-o usa incadrata de muluri, in arc frant, se intra in pronaos. Aceasta incapere are doua calote sferice, separate printr-un arc transversal, intarit de nervuri si de pilastri de piatra angajati. Din pronaos se intra in naos printr-un portal in stil gotic, incadrat de muluri sculptate. Incaperea mormintelor a fost desfiintata in secolul al XIX-lea, prin demolarea peretelui despartitor. Astfel, s-a realizat o largire a naosului. Deasupra naosului se afla cupola centrala cu o turla inaltata pe sistemul obisnuit al arcelor moldovenesti.

Intrarea in lacasul de cult se face prin doua usi dispuse pe laturile de nord si de sud ale pridvorului, cu ancadramente de piatra terminate in acolada. Cea din partea de nord a fost inchisa insa. Ferestrele sunt largi si au ancadramente de piatra in stil gotic.

Pictura originala a bisericii a fost realizata de zugravi necunoscuti din Moldova in secolul XVI. In timpul lupelor din 1821 a fost distrusa, dar a fost refacuta dupa modelul orifinal de pictori anonimi, fiind realizata in fresca, in stil neo-bizantin. Pe peretele vestic al pronaosului, in stanga intrarii, se afla tabloul votiv in care este reprezentata intreaga familie a ctitorului: domnitorul Alexandru Lapusneanu, Doamna Ruxandra si cei 8 fii (4 baieti si 4 fete).

Manastirea Slatina dispune de bijuterii religioase valoroase precum:
– O parte din capul Sfantului Grigorie Teologul (328 – 389) – adusa de la Constantinopol de catre domnitorul Lapusneanu.
– O Evanghelie tiparita la Manastirea Neamt in 1821, ferecata in argint si poleita cu aur, donata de arhiereul Apamias
– Un Chivot mic de argint cu inscriptia “Veniamin Costachi, 1828”
– Un Chivot mare de argint, cu cinci turle, cu inscriptia “Veniamin Costachi, 1829”
– Un Chivot mic, cu inscriptia “Sunt un mic (ucenic) al … mitropolitului Veniamin Costachi – anul 1834 iulie”.

Manastirea Slatina este unul dintre cele mai importante obiective turistice ale Romaniei. Aceasta se bucura de numeroase vizite din partea credinciosilor si ofera posibilitatea de a cunoaste toata istoria constructiei sale, cat si cea a marilor personalitati ce au ajutat la mentinerea acesteia.

Prezentare video Manastirea Slatina


 
 
 
 
 
 

0 Comentarii

 

Fii primul care comenteaza acest articol.

 

Ai fost aici? Vrei sa mergi? Scrie-ne parerea ta!

 



XHTML: Puteti folosi urmatoarele taguri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>