Masivul Buila Vanturarita – Carpatii Meridionali

carpatii meridionali masivul buila vanturarita masivul buila vanturarita - carpatii meridionali munti munti din oltenia

 

Masivul Buila Vanturarita

Masivul Buila Vanturarita este situat in partea central-nordica a Judetului Valcea si face parte din Muntii Capatanii. Masivul iese in evidenta fata de lantul principal al acestora, atat prin dispunere cat si prin constitutie si relief. Creasta principala a Muntilor Capatanii, constituita preponderent din sisturi cristaline are o dispunere est-vest, cu creste secundare inspre nord si sud. Exceptie fac doua masive calcaroase, ale caror creste principale sunt dispuse pe directia SV-NE: Masivul Tarnovu in nord-vest si Masivul Buila Vanturarita in sud-est.

Album foto Masivul Buila Vanturarita

[nggallery id=625]

Harta zonala Masivul Buila Vanturarita – Carpatii Meridionali

Descriere Masivul Buila Vanturarita

Masivul Buila Vanturarita se intinde de la vest de Cheile Bistritei si pana la est de Cheile Olanestilor (Folea). Legatura cu Muntii Capatanii este facuta prin Plaiul Netedu (interfluviul dintre raurile Bistrita si Costesti), Plaiul Lespezi (interfluviul dintre raurile Costesti si Cheia) si Plaiul Hadarau (interfluviul dintre raurile Cheia si Olanesti). Creasta Buila Vanturarita are o extindere spatiala de tip liniar, cu o lungime de circa 14 km si o latime cuprinsa intre 0,5 si 2,5 km (extinderea calcarelor jurasice). Altitudinea absoluta este in Varful Vanturarita Mare (1.885 m), iar cea minima la iesirea Bistritei din chei (550 m). Principalele varfuri ale masivului sunt, de la sud-vest spre nord-est, urmatoarele: Arnota (1.183 m), Muntele Cacova (1.525 m), Muntele Piatra (1.643 m), Muntele Albu (1.658 m), Buila (1.848 m), Stevioara (1.847 m), Vanturarita Mare (1.885 m), Vioreanu (1.866 m), Vanturarita Mica (1.655 m), Stogu (981 m).
Din punct de vedere tectonic, zona face parte din orogenul carpatic. Masivul Buila Vanturarita este parte a Panzei Getice, unitate a Dacidelor Mediane din Carpatii Meridionali, puse in loc in Senonian, in cadrul tectogenezei laramice. Panza Getica este alcatuita din formatiuni cristalofiliene prealpine si dintr-o cuvertura sedimentara in cadrul careia cele mai vechi depozite sunt de varsta Carbonifer superior. Datorita eroziunii, depozite sedimentare ale Panzei Getice se intalnesc doar in cateva arii, dintre care cele mai importante sunt Brasov – Dambovicioara, Buila – Vanturarita, Hateg si Resita – Moldova Noua. Aceste depozite sedimentare au fost supuse proceselor tectonogenetice in doua faze. Prima discordanta insemnata este prealbiana, cand a inceput sariajul getic si corespunde primei faze getice, varsta primei incalecari fiind plasata dupa Aptianul inferior si inaintea sfarsitului Aptianului superior. Cea de-a doua faza getica, reprezentand sariajul principal laramic, a avut loc in Senonian, cand Panza Getica, avand in baza Panza de Severin, a acoperit domeniul danubian. In zona Masivului Buila Vanturarita se gaseste o succesiune de depozite metamorfice si sedimentare care poate fi urmarita in intregime pe deschiderile oferite de vaile celor patru rauri care traverseaza bara calcaroasa, sapand in aceasta cate un sector de chei. In Masivul Buila Vanturarita, rocile metamorfice afloreaza pe versantii nord-vestici, pe vaile raurior Bistrita, Costesti, Cheia si Olanesti, cat si in zona de creasta, unde ies la zi de sub depozitele sedimentare erodate (Curmatura Builei). Evolutia metamorfica a unitatilor gnaisice din Panza Getica se inscrie in intervalul de timp al ciclului Varisc (300-350 M.a). Evolutia metamorfitelor din Carpatii Meridionali are in prezent repere mai clare, subliniind caracterul polistadial si o evolutie distincta a unitatilor Getic-Supragetic vs. Danubian, intr-o succesiune de evenimente de la subductie la obductie si o inversiune tectonica in Cretacicul mediu si superior. Rocile metamorfice din domeniul Getic-Supragetic pot fi divizate in doua tipuri principale de litologii: un tip dominat de calcare cristaline, amfibolite, micasisturi, paragneisse, cuartite, din care lipsesc migmatitele, reprezentand metalitofaciesul de Negoi, iar cel de-al doilea este relativ sarac in roci carbonatice si amfibolitice, fiind dominat de gneisse si migmatite, reprezentand metalitofaciesul de Sebes – Lotru, in cadrul acestuia din urma incadrandu-se si formatiunile cristaline din Masivul Buila Vanturarita. Dupa desavarsirea ciclului baikalian, care a generat sisturi cristaline epimetamorfice, domeniul getic a evoluat ca arie exondata supusa denudarii. A devenit arie de acumulare in neo-Carbonifer, cand s-au acumulat depozite predominant continentale. In ciclul alpin, procesul de sedimentare incepe dupa faza de exondare care a durat si in timpul Triasicului. In Jurasic, se contureaza o serie de zone depresionare printre care si Buila Vanturarita. Domeniul getic este din nou exondat dupa tectogeneza mezocretacica. Dupa acest moment, are loc o transgresiune la nivelul Cenomanianului, dar formatiunile sedimentare sunt, in cea mai mare parte, indepartate prin eroziune. In zona Masivului Buila Vanturarita, succesiunea sedimentara cuprinde depozite Jurasic superioare si Cretacic inferioare: Bajocian-Barhonian inferior: gresii grosiere si calcare masive, spatice, coraligene; Bathonian superior-Callovian inferior: gresii calcaroase si calcare limonitice cu pete verzui si rosii, cu elemente de micasisturi; Callovian mediu-superior: gresii sistoase, calcaroase, galbui-roscate, microconglomerate si calcare galbui micacee etc. Spre deosebire de Muntii Capatanii din care face parte, Masivul Buila Vanturarita prezinta caractere aparte, specifice crestelor calcaroase liniare si insulare. Culmea principala are o lungime de circa 14 km, avand insa caracter unitar doar intre Cheile Costesti si Cheile Cheia, cu o mica intrerupere in zona Curmatura Builei (aici cuvertura sedimentara a fost erodata pana la depozitele metamorfice), in rest fiind fragmentata de catre raurile care au sapat chei (de la vest la est: Bistrita, Costesti, Cheia si Olanesti), care separa doua masive: Arnota (sud-vest, intre raurile Bistrita si Costesti) si Stogu (nord-est, intre raurile Cheia si Olanesti), care au o infatisare diferita de aceea a culmii principale. Creasta are aspect accidentat, doar pe zone restranse avand platouri netezite (Muntele Cacova si Muntele Albu), trasatura dominanta fiind cea de culme in trepte, dominata de varfuri rotunjite (Piatra, Buila) sau ascutite (Vanturarita). Sectorul nordic al culmii principale are aspectul unei creste ascutite si zimtate, chiar daca inaltimea descreste treptat. Intreaga retea hidrografica a Masivului Buila Vanturarita este tributara Raului Olt, prin afluenti directi sau indirecti de dreapta ai acestuia, cu o directie de curs, in linii mari de la nord la sud.
Solurile din Masivul Buila Vanturarita, fiind in mare parte formate pe substrat calcaros, nu prezinta o mare diversificare, fiind diferite doar din cauza tipului de asociatii vegetale care s-au format pe acestea. In ansamblu, intre solurile Parcul National Buila Vanturarita predominante sunt redzinele datorita configuratiei calcaroase a masivului. In etajul fagului se intalnesc soluri podzolice humico-feriiluviale, brune acide de pajisti alpine si de padure, cu reactie acida si grade diferite de podzolizare. In etajul coniferelor se intalnesc soluri podzolice, brune acide si podzolice humico feriiluviale. In crapaturile stancilor se intalneste sol turbos pe care s-au instalat specii cu adaptari speciale – hasmofite. In lungul vailor se intalnesc soluri aluviale. Clima este etajata pe verticala, urmand treptele de relief, cu diferente si chiar inversiuni de climat de la un versant la altul. Etajul fagului este caracterizat prin precipitatii cuprinse intre 600 si 900 mm/an, ajungand chiar la 1000 mm/an, o umiditate cuprinsa intre 68 si 70 %, temperaturi medii anuale cuprinse intre 6-90C. Etajul molidului este caracterizat prin precipitatii cuprinse intre 700 si 900 mm/an, o umiditate cuprinsa intre 67-70% (scade odata cu cresterea altitudinii), temperaturi medii anuale cuprinse intre 2-50C si prin predominanta vanturilor cu directie NV-SE. Etajul subalpin este caracterizat prin precipitatii mai mari de 900 mm/an, temperaturi medii anuale cuprinse intre 1-20C, o perioada lunga in care zapada ramane netopita si o perioada scurta de vegetatie a plantelor. Primele cercetari s-au realizat in 1956 de catre Alexandru Buia, M. Paun, urmati de cativa botanisti care au si publicat liste partiale ale plantelor din acest masiv. Spectrul floristic diversitatea floristica si faunistica a ecosistemelor din cadrul Parcului National Buila Vanturarita este foarte mare, datorita unui complex de factori.


 
 
 
 
 
 

0 Comentarii

 

Fii primul care comenteaza acest articol.

 

Ai fost aici? Vrei sa mergi? Scrie-ne parerea ta!

 



XHTML: Puteti folosi urmatoarele taguri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>