Muntii Tarcau – Carpatii Orientali

carpatii orientali munti munti din moldova muntii tarcau muntii tarcau - carpatii orientali

 

Muntii Tarcau

Muntii Tarcau sunt o grupa muntoasa a Carpatilor Moldo-Transilvani, apartinand de lantul muntos al Carpatilor Orientali. Cel mai inalt pisc este Varful Grindusu, avand 1.664m. Ei sunt clar delimitati de regiunile montane vecine prin vai importante, unele din ele intens populate si strabatute de cai de comunicatie de interes national. Astfel, in nord, valea Bicazului, dupa ce scapa din incorsetarea cheilor si pana la localitatea Bicaz, ii separa de culmile muntoase periferice ale Masivului Ceahlau, iar apoi valea larga a Bistritei ii delimiteaza, pana la Piatra Neamt, de Muntii Stanisoarei.

Album foto Muntii Tarcau

Harta zonala Muntii Tarcau – Carpatii Orientali

Descriere Muntii Tarcau

Geologic, Muntii Tarcau se suprapun pe asa-numita zona a flisului, cea mai estica dintre marile unitati tectono-structurale ale Carpatilor Orientali, alcatuita din roci de varsta cretacica si paleogena. Se caracterizeaza printr-o mare varietate a faciesurilor petrografice – de la argile si marne la gresii, conglomerate si calcare – si printr-o tectonica majora in panze de sariaj, ce s-au edificat in etape succesive de la vest la est, incepand cu faza orogenetica austrica, din cretacicul mediu, si incheindu-se cu diastrofismul moldav, la inceputul sarmatianului. In regiunea montana a Tarcaului sunt dezvoltate toate cele cinci panze de sariaj cunoscute in flisul Carpatilor Orientali, sub forma unor fasii longitudinale orientate nord-sud, unele inguste de numai 1-2 km, altele mult mai largi, ca de exemplu panza de Tarcau, care in bazinul mijlociu al Asaului are peste 20 km.
Panza de Ceahlau apare in vestul regiunii, in bazinele hidrografice ale paraielor Damuc, Valea Rece si Bolovanis, sub forma unui sinclinal larg in axa caruia se afla depozite cretacice in faciesul predominant grezos – gresii rezistente la eroziune – al formatiunilor de Bistra si Ceahlau. Panza de Teleajen se desfasoara la est de precedenta, pe intreaga distanta dintre vaile Bicazului si Trotusului, cu o latime variabila de la 4 la 10 km. Depozitele sale apartin cretacicului inferior si mediu si sunt alcatuite dintr-un complex sistos-grezos, urmat de gresia masiva de Cotumba, formatiuni ce sunt cutate in sinclinale si anticlinale deversate si fracturate longitudinal, de unde structura in cute-solzi din anumite sectoare. Ii corespunde un relief coborat, depresionar, la poalele Culmii Muntele Lung, cu altitudini de 800-1.000m, peste care se inalta culmi-praguri de 1.100-1.200m, datorate faciesurilor petrografice mai dure. Panza de Audia se extinde, de asemenea din extremitatea nordica pana in cea sudica a Muntilor Tarcau, dar este mult mai ingusta, abia ajungand in unele sectoare la 2 km latime; ea nu se impune prin ceva anume in relieful zonei. Formatiunile sale, de varsta cretacica, se caracterizeaza printr-un facies – putin rezistent la eroziune al ”sisturilor negre”, strans cutate si faliate. Panza de Tarcau este una din cele mai importante dintre unitatile flisului, de mare complexitate stratigrafica si tectonica. Ocupa mai bine de jumatate din suprafata regiunii montane a Tarcaului si este alcatuita aproape in exclusivitate din depozite eocene si oligocene, cu o tectonica de amanunt in cute largi si uneori chiar cute-solzi spre limita vestica a unitatii. Panza de Vrancea, cea mai noua si mai coborata tectonic dintre unitatile flisului, este prezenta in jumatatea de nord-est a regiunii, unde apare de sub panza de Tarcau in asa-numita ”semifereastra” a Bistritei. Domina formatiunile oligocene in facies bituminos-disodilic si al gresiei de Kliwa, prinse in cute stranse, deversate si uneori faliate. Datorita pozitiei sale tectonice si marii extinderi a sisturilor bituminoase si disodilice, relieful suprapus acestei unitati tectonice este cel mai coborat, cu inaltime medie de 800-900m, rar depasind 1.000m in unii martori de eroziune, puternic fragmentat, prevestind parca apropierea dealurilor subcarpatice.
Principalele caracteristici morfometrice si morfografice ale Muntilor Tarcau ii situeaza in categoria muntilor mijlocii ai tarii noastre. De exemplu, cele mai multe dintre varfuri sunt situate intre 1.100-1.400m, iar altitudinea maxima abia atinge 1.664m in Varful Grindusu. Energia medie a reliefului este de 600-800m in zona centrala a regiunii si de 400-600m catre flancurile de vest si de est; culmile interfluviale principale sunt larg valurite, cu varfuri tesite si spinari domoale ce alterneaza cu sei de intersectie, a caror altitudine nu coboara, in general, sub 1.000m; masivele izolate si culmile secundare sunt, de asemenea, cu cateva exceptii, rotunjite la partea superioara, marginite insa de versanti abrupti; crestele de intersectie ale versantilor si varfurile ascutite sunt putine, determinate in cele mai multe cazuri de faciesul petrografic si structura de amanunt; vaile mai importante, a Tarcaului si Asaului, au caractere de vai evoluate, cu sectoare mai largi, depresionare, in alternanta cu altele inguste, in defileu. Pe fondul general al climei temperat continentale din tara noastra, Muntii Tarcau se inscriu in etajul climatic al muntilor mijlocii, cu urmatoarele caracteristici: amplitudini termice medii anuale moderate, cuprinse intre 18 si 20 grade C; frecvente inversiuni termice in sezonul rece; valori ridicate ale umiditatii relative si ale nebulozitatii in toate anotimpurile si durata relativ redusa de stralucire a soarelui; cresterea cantitatii de precipitatii cu altitudinea si repartitia inegala a acestora, in functie de expunerea spre est sau vest a versantilor; dominarea la nivelul culmilor inalte a circulatiei aerului dinspre vest si nord-vest si fohnizarea maselor de aer ajunse la baza versantilor abrupti expusi spre est si sud-est; ceturi frecvente de-a lungul vailor in sezonul rece. Datorita situarii in jumatatea estica a tarii si pozitiei lor catre flancul estic al Carpatilor Orientali, Muntii Tarcau au o clima mai pronuntat continentala decat regiunile montane din vest, ierni mai aspre, primaveri scurte si mai reci decat toamnele cu aproximativ 2-4 grade C, datorita consumului de caldura in procesul de topire a zapezilor, contraste termice mai mari intre iarna si vara, precipitatii medii anuale mai reduse, schimbari bruste ale starilor de vreme. Principalele variatii ale temperaturii se realizeaza in sens altitudinal si de la un anotimp la altul, in timp ce deosebirile dintre extremitatea nordica a Muntilor Tarcau si cea sudica sunt greu sesizabile. Datorita variatiei gradientului pluviometric cu altitudinea, in Muntii Tarcau izoterma medie multianuala de 800 mm corespunde reliefului inalt de 850m, iar cea de 1.100 mm reliefului de 1.500-1.550m. Valorile medii cele mai reduse se inregistreaza in lungul principalelor vai, ca de exemplu 640 mm la Bicaz, 706 mm la Tarcau, 649 mm la Piatra Neamt, 732 mm la Tazlau, 690 mm la Moinesti, 728 mm la Paltinis-Ciuc etc., iar valorile medii cele mai ridicate, de 1.150-1.200 mm, in jumatatea sudica a Culmii Grindusu-Ciudomar, expusa in mai mare masura maselor de aer de origine atlantica. Complexitatea structurii petrografice, varietatea reliefului, clima dominant umeda, in care precipitatiile medii anuale depasesc evaporatia potentiala cu 10 pana la 40%, secetele rare si scurte, intinsele suprafete acoperite cu vegetatie de padure sunt principalele elemente care fac din Muntii Tarcau o regiune bogata in ape, cu numeroase izvoare, paraie si rauri. Nu lipsesc nici lacurile, in exclusivitate de origine antropica, expresie a folosirii superioare a retelei hidrografice, a potentialului sau energetic. Regiunea Muntilor Tarcau apartine in proportie de 90% zonei forestiere, in cadrul careia se deosebesc doua etaje: boreal sau al molidului (Picea excelsa) si nemoral sau al fagului (Fagus silvatica). Secundar, apare si vegetatia ierboasa. Etajul molidului, reprezentat prin molidisuri pure sau aproape pure, acopera mai bine de 50% din suprafata, si anume partea inalta si de mijloc a principalelor culmi si masive montane. Molidisurile pure sunt masive, dese, intunecoase si monotone, cu slaba dezvoltare sau lipsa aproape totala a stratului ierbaceu si arbustiv. Spre limita inferioara, la aproximativ 850-900m, intra in amestec cu bradul (Abies alba) si cu fagul, formand molideto-fagete si molideto-bradeto-fagete, cu aspect mai variat si strat ierbaceu.
In ansamblu, covorul vegetal din Muntii Tarcau este format din peste 1.200 specii, din care aproximativ 400 sunt plante inferioare, talofite si briofite, iar 800 apartin plantelor superioare, in special fanerogamelor, care reprezinta circa 24% din flora tarii noastre, un procentaj destul de mare daca avem in vedere suprafata relativ redusa a regiunii. In Muntii Tarcau traieste o bogata si variata fauna de nevertebrate, specifica padurilor de molid si fag sau cu arie larga de raspandire. In afara de zumzetul specific al insectelor, aflate in zbor sau printre ierburi, iubitorul naturii face cunostinta cu tot felul de pasari, mai numeroase si mai variate in timpul verii. Pe malurile cursurilor de apa cu panta mare, ce curg zgomotos printre stanci si bolovanisuri, pot fi vazuti tacutul pescarel verde (Alcedo ispido), precum si pescarelul negru (Cinclus aquaticus), care pandesc cu multa rabdare pestisorii, in special puii de pastrav, iar prin arinisurile de pe marginea apelor se ascund arinarul (Chrysomirtis spinus), gusa rosie sau caramidarul (Erithacus rubecula), cintita (Fririgilla coelebs), muscarul sur (Muscicapa striata). Mamiferele, desi mai putin numeroase si variate, confera peisajului din Muntii Tarcau un interes aparte. Prin tiharaile ascunse isi duce viata ursul (Ursua arctos), care vara si toamna viziteaza zmeurisurile si afinisurile si, din cand in cand, la suparare, ataca cate o junca ratacita sau ciute bolnave. In padurile de molid, dar mai ales de fag, sunt prezenti cerbul (Cervus elaphus), rasul (Lynx lynx), ocrotit prin lege, jderul (Maries martes) si veverita (Sciurus vulgaris); in desisurile de fag si palcurile de alunis isi duce traiul parsul cenusiu (Glis glis), parsul de alun (Kluscardinus avellanarius) si soarecele de padure (Apodemus sylvaticufi), iar din alte zone vin ocazional lupul (Canis lupus) si vulpea (Canis vulpes). Pentru a cunoaste direct unele din aceste animale, pentru a le admira agilitatea, forta sau gingasia este nevoie de rabdare, de informare la localnici, care in activitatea curenta la padure sau in fanaturi au prilejul de a le urmari cararile.


 
 
 
 
 
 

0 Comentarii

 

Fii primul care comenteaza acest articol.

 

Ai fost aici? Vrei sa mergi? Scrie-ne parerea ta!

 



XHTML: Puteti folosi urmatoarele taguri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>