Obiceiul Pitarailor

obiceiuri populare pitaraii traditii din banat traditii populare

 

Pitaraii

Obiceiul Pitarailor a luat nastere inca de pe vremea dacilor, iar semnificatia de baza era sacrificiul adus zeului suprem Zalmoxis, drept multumire pentru roadele aduse de-a lungul anului, precum pomii fructiferi si terenul fertil, in speranta ca si in anul viitor recoltele sa fie mai bogate si pomii mai incarcati fata de anul precedent.

O data cu trecerea timpului si cu aparitia crestinismului pe meleagurile noastre, acest obicei a capatat o alta conotatie, si anume sarbatorirea nasterii lui Iisus Hristos. Se intalneste la ora actuala  in zona Banatului si in comunitatile de “momarlani”, in Tara Hategului si regiunea Valea Jiului.

Depresiunea Petrosani, fiind o depresiune  intramontana, a oferit conditii excelente in ceea ce priveste  dezvoltarea unei culturi si civilizatii populare cu caracter pastoral, principala ocupatie in aceasta zona fiind pastoritul si agricultura. Culmile muntoase ale Muntilor Parang si ale Muntilor Sureanu, si o parte din  cele ale Muntilor Valcan si Muntilor Retezat, au reprezentat zona principala de contact a obiceiurilor  specifice  taranilor jieni, de pe partea Jiului de Est si cea a Jiului de Vest, cu muntenii din  Sebes si din zona Sibiului.

Pitaraii

Am amintit despre ocupatiile locuitorilor de pe aceste meleaguri din dorinta de a pune in valoare importanta majora a oamenilor pentru pastrarea obiceiurilor. Unul dintre obiceiurile  de reala  importanta ce se practica pe Valea Jiului sunt asa numitii Pitarai. Acest obicei stravechi se practica anual, in Ajunul Craciunului, catalogat deci ca obicei de iarna, o forma apropiata a ceea ce cunoastem noi ca si colindatori. Aria de raspandire a obiceiului pitarailor este destul de restransa, intalnindu-se in Valea Jiului de Est, incepand cu satele Cimpa si Jiet,  in apropierea orasului Petrila. Se extinde apoi spre satele Maleaia, Slatinoara, Coasta, Dalja, Livezeni, Surduc. Toate aceste asezari au fost si sunt locuite de taranii momarlani, urmasi ai dacilor.

In fiecare inceput de iarna (24 decembrie), intr-un anume  loc  din sat, in Slatinoara, de pilda, in “cioaca” (un loc inalt din sat), loc ce ramane neschimbat, se aduna pitaraii pentru pregatirea intregului proces. Multi dintre aceia care nu pot ajunge la punctul de plecare si anume la primele ore ale dimintetii, erau adunati de pe drum pentru a putea merge la colindat. Cand soarele s-a ridicat pe cer, intreaga adunare, invesmantata in costume populare de sarbatoare, se duce spre cea mai apropiata  casa din sat, unde este intampinata cu portile deschise si  li se daruiesc colindatorilor nuci, mere si colaci, sau tapai, in limbajul locului. In curtea gazdei se joaca o hora invartita si se canta la fluier.

Colindul se incheie seara la ultima casa, in sensul de rotatie stabilit de la inceput si respectat cu strictete. In ultima casa a gazdei,colindatorii incing cea mai mare hora si cel mai mare joc. Voia buna tine de obicei tine pana in zori.

Pitaraii

Copii si tinerii se imbraca in straie populare, se aduna in cete si apoi in noaptea de Ajun se apuca serios de impodobit bete cu ciucuri si flori, pun clopotei pe steaguri si a doua zi dimineata, se duc calare pe caii impodobiti  la colindat. Pe drum,colindatorii ofera trecatorilor mere si tuica din plosca pentru a lua si ei parte la sarbatoare. Gazdele trebuie sa ii intampine pe colindatori cu strigate de bucurie si cu merinde proaspete facute in casa, iar pitaraii nu trebuie sa ceara mai mult decat li se ofera. Daca totusi cineva cere mai mult decat a primit de la gazda, acesta este alungat din ceata de colindatori, fapt ce ar aduce o rusine greu de spalat in familia colindatorului lacom.

Dupa ce gazda le ofera merinde, pitaraii trebuie sa le imparta in mod egal si apoi in mijllocul gospodariei danseaza un dans traditional numit Invartita Jietului, canta la fluiere si ureaza de bine gazdei binevoitoare sub forma de cantec, ce a fost transmis din generatie in generatie: “Cat ii Soarele de sus / Pitarai ca-n Jiet nu-s / Cu feciori inalti-frumosi / Si la minte sanatosi / Cat ii Soarele de mare / La Jiet intai rasare”.

In timp ce colindatorii canta, gazda ascunde in podul casei sau in grajdul animalelor grane legate intr-un batic, iar daca pitaraii gasesc baticul, gazda va avea un An Nou norocos si plin de belsug.

Pitaraii

In satul Closani, comuna Pades intalnim un obicei unic din zona Olteniei si anume: Pitaraii cu Masti. “Mosii” si  “Babele” , sub acest nume fiind cunoscute mastile, merg la colindat in dimineata Craciunului, sarbatorind Nasterea Domnului. Tinerii aflati la varsta adolescentei se costumeaza cu diferite masti confectionate de ei intr-o pestera aflata la marginea satului, deoarece traditia spune ca nu trebuie sa se afle cine este in spatele mastii. Acesti colindatori purtatori de masti sunt foarte cunoscuti pentru nazbatiile lor si anume: daca cineva a suparat un pitarau cu masca, acesta il impinge, daca ii place de o fata se duce sa o sarute, daca gazda unde se duc cu colindatul nu este acasa, pitaraii scot poarta din balamale si o muta. Toate aceste lucruri find posibile deoarece nimeni nu stie cine a fost responsabil de fapta savarsita gratie mastilor sub care se ascund pitaraii nazbatiosi. Mastile sunt confectonate din piele de capra,de oaie sau blana de vulpe si de lup.

Pitaraii primesc de la gazde nuci, mere, colaci si biscuiti. Ceea ce diferentiaza obiceiul pitarailor de colindele obisnuite este caracterul de procesiune laica si de masivitate, aceasta sarbatoare avand un caracter crestin. Obiceiul are o motivatie foarte clara: Vestirea Nasterii Domnului din ziua urmatoare.


 
 
 
 
 
 

0 Comentarii

 

Fii primul care comenteaza acest articol.

 

Ai fost aici? Vrei sa mergi? Scrie-ne parerea ta!

 



XHTML: Puteti folosi urmatoarele taguri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>