Orasul Curtea de Arges

curtea de arges orase orase turistice statiune climaterica

 

Curtea de Arges

Cetate de scaun, prima capitala a Tarii Romanesti, orasul Curtea de Arges are in trecutul sau nepieritor, dovezi de glorie si demnitate si poseda nebanuite comori, atat pentru pasionatul de monumente istorice, pentru amatorul de folclor si arta populara, cat si pentru cei ce doresc sa admire frumusetile naturale ale acestor locuri.
Orasul Curtea de Arges este localizat in partea de nord a judetului Arges, in depresiunea intracolinara a bazinului superior al raului Arges, la o altitudine de 450 m deasupra nivelului marii, si este inconjurat de dealurile si muscelele sudice ale Muntilor Fagaras. Suprafata orasului este de aproximativ 75 km², cadrul natural fiind conditionat de prezenta zonei montane din apropiere, care se afla la circa 28 km distanta si care introduce variatie si diversitate. Este situat la o distanta de 38 km de municipiul Pitesti, la 36 km de orasul Ramnicu Valcea si la 45 km de Campulung. Fiind situat in zona depresionara, orasul se bucura de clima favorabila, cu temperaturi moderate tot timpul anului si precipitatii relativ abundente; iernile sunt mai putin aspre decat la campie, iar verile sunt in general placute, cu zile insorite.

Album Foto Curtea de Arges
[nggallery id=134]

Harta Zonala Curtea de Arges

Descriere Curtea de Arges
Descoperirile arheologice atesta ca, inca din prima epoca a fierului, pe aceste meleaguri traia o populatie daca, condusa de Dromichaites (secolele IV – III i.Hr.).  De asemenea, conform unor sapaturi arheologice efectuate de N. Constantinescu, pe la 1200 aici exista o mica resedinta voievodala si o bisericuta. Unii specialisti afirma ca tot aici si-ar fi avut curtea Seneslau, conducatorul unei formatiuni statale dupa cum apare pe diploma cavalerilor ioaniti. Legenda spune ca Negru Voda, coborand din Fagaras, ar fi intemeiat orasul pe la 1290; altii il considerau pe Litovoi drept Negru Voda. Aici s-a aflat curtea lui Basarab I care, pana la atacul maghiar din 1330, care a dus la probabila distrugere a orasului, s-a mutat temporar la Campulung-Muscel. Numele actual al orasului incepe sa fie folosit din secolul al XVI-lea, dupa ce Neagoe Basarab ridica aici cunoscuta sa manastire. Pana la aceasta domnie, in Arges si-a aflat resedinta Mitropolia Ungro-Vlahiei, intemeiata aici de Nicolae Alexandru, in 1359. Tot in timpul domniei lui Nicolae Alexandru a fost terminata constructia Bisericii Sf. Nicolae domnesc, numita de localnici Biserica Sf. Nicolae cel Mic, despre care se spune ca a fost ctitorita de Doamna Clara, mama voievodului. Aceasta biserica va deveni prima necropola a domnilor romani dintre Carpati si Dunare. La Curtea de Arges este infiintata si prima monetarie a tarii de catre Vladislav I (Vlaicu) (1364 – 1367), domnitor care a sprijinit intensificarea legaturilor comerciale dintre Muntenia si orasele din Transilvania si a “lasat” cel mai vechi document intern, scris la Arges pe data de 25 noiembrie 1369. Tot in aceasta perioada este infiintata si prima scoala locala, unde invatau fii orasenilor. In anul 1934, orasul ejphelps.com Curtea de Arges a fost declarat Statiune Climaterica.

Monumente:
Biserica San Nicoara

Biserica San Nicoara sau “Biserica Sf. Nicolae cel Mic”, cum o mai numeau localnicii, pentru a o deosebi de cea domneasca, a fost cladita pe un platou inalt, probabil impreuna cu prima curte domneasca, pe la sfarsitul secolului al XIV-lea, respectiv inceputul secolului al XV-lea. Arhitectura este tipica pentru receptia artei bizantine in Balcani, asa cum este ea reprezentata de cetatea Severinului. Planul acestui edificiu de mici dimensiuni este un dreptunghi compartimentat in pronaos si naos, incheiat in partea estica cu o absida semicirculara. Aceasta este insotita de doua absidiole pentru pastoforii. Se spune ca ar fi fost ctitorita chiar de vestita Doamna Clara, mama voievodului Vlaicu-Voda. Aici isi avea asezarea, candva, Episcopia catolica. Turnul inalt, care domina asezarea, era folosit si ca foisor de foc si post de observasie, intre el si turnul-donjon al Cetatii Poienari existand un sistem de comunicare la distanta. De aici, prin intermediul unor faclii aprinse, era semnalizata apropierea dusmanilor catre ultimul refugiu al domnilor romani, aflat la 25 de kilometri departare. In vremurile indepartate exista un tunel, care astazi este accesibil numai pana la jumatate, de acces intre acest edificiu si Biserica Domneasca, ce trece pe sub drumul ce le desparte, soseaua de legatura Pitesti-Curtea de Arges-Transfagarasan.

Biserica Domneasca Sf. Nicolae
In centrul orasului se afla vestigiile Curtii Domnesti, intemeiata probabil in secolul XIII si reinnoita catre anul 1340. Incinta patrulatera neregulata era marginita de ziduri de piatra. Din acest ansamblu s-au pastrat doua pivnite de case domnesti. Biserica Domneasca initiala, Sf. Nicolae din secolul XIII, a fost o constructie pe plan de cruce libera care a fost inlocuita in 1352 de o ctitorie a lui Basarab I, singurul monument religios de mare amploare care s-a pastrat in tara Romaneasca din secolul al XIV-lea. Planul sau apartine tipului “cruce greaca inscrisa”, varianta constantinopolitana, incheiata cu trei abside la rasarit. Pronaosul impozantei cladiri ramane ingust si este boltit in semicilindru transversal, avand in mijloc o cupola elipsoidala. Naosul patrat este in schimb foarte mare si are un sistem de boltire in care patru semicilindri axiali sunt oranduiti sub forma unei cruci “grecesti” cu brate egale. Boltirea este sustinuta de patru stalpi de sectiune patrata din mijlocul naosului, peste care se inalta o turla monumentala. Pictura murala a bisericii dateaza in mare parte din vremea lui Vlaicu Voda (1364-1366) apartinand stilului paleolog, dar s-au pastrat si fragmente de fresca din secolul XVIII. Aspectul exterior este dominat de zidaria aparenta cu piatra de rau si caramida, cu rosturi de mortar sclivisit. Biserica a servit mult timp ca necropola domnitorilor munteni, ea adaposteste de pilda mormantul lui Vlaicu Voda, si a fost renovata in secolul XVIII. Din aceasta perioada dateaza ancadramentele din piatra sculptata ale ferestrelor. in mormantul lui Vlaicu Voda s-au gasit numeroase marturii arheologice ale secolului XIV, printre care si “paftaua de la Arges”.

Biserica episcopala
Biserica episcopala, cunoscuta mai bine sub denumirea de Manastirea Curtea de Arges, o ctitorie a lui Neagoe Basarab (1512-1517), este caracterizata printr-un naos larg si turla inalta deasupra naosului. Fatada de vest este de asemenea incununata cu turle. in biserica episcopala se gasesc mormintele regilor Carol I si Ferdinand I (impreuna cu sotiile lor).
Legenda cunoscutei Manastiri spune ca Neagoe Basarab (zis si Basarab I) l-a angajat pe mesterul Manole sa o construiasca. insa tot ceea ce cladea in timpul zilei, noaptea se darama. intr-o noapte, mesterul visa un inger ce ii spuse ca trebuie sa isi sacrifice sotia, Ana, pe care ar urma sa o cladeasca in zidurile Manastirii. A doua zi cand Ana a venit la Manole sa ii aduca mancare, a zidit-o, si astfel, Manastirea a putut sa fie construita.
O alta legenda se refera la moastele Sfintei Filofteea, o fetita de 12 ani, care sunt depuse in paraclisul Manastirii. Se spune ca fetita mergea cu mancare la muncitorii angajati de tatal sau. intr-o zi, insa, ea a daruit mancarea cersetorilor intalniti pe drum. Atunci, tatal a ucis-o cu o lovitura de topor. Corpul fetitei nu a putut fi ridicat de jos decat in momentul in care a fost pomenit numele Manastirii Curtea de Arges. Din acest motiv, preotii au hotarat sa duca moastele la aceasta manastire.


 
 
 
 
 
 

0 Comentarii

 

Fii primul care comenteaza acest articol.

 

Ai fost aici? Vrei sa mergi? Scrie-ne parerea ta!

 



XHTML: Puteti folosi urmatoarele taguri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>