Portile de Fier – Drobeta Turnu Severin

portile de fier portile de fier - drobeta turnu severin

 

Portile de Fier

Portile de Fier este numele unui defileu pe fluviul Dunare. Face parte din granita dintre Serbia si Romania. In sensul larg, reprezinta 134 km din cursul Dunarii, in sensul mai ingust doar barajul hidroelectric din apropierea orasului romanesc Orsova. La est de Portile de Fier, in apropiere de orasul Drobeta-Turnu Severin se afla Podul lui Traian.

Album foto Portile de Fier

[nggallery id=433]

Harta zonala Portile de Fier – Drobeta Turnu Severin

Descriere Portile de Fier

Defileul se gaseste intre Romania si Serbia. Aici, raul este cel care delimiteaza Muntii Carpati de Balcani. Numele provine din maghiara, Vaskapu inseamnand tot “Portile de Fier”. Acesta este folosit alaturi de numele romanesc, in scopul denumirii intregului lant de defileuri. Un alt nume pentru partea din urma este Clisura Dunarii. Dupa insula Moldova Veche este prima zona in care Dunarea se ingusteaza, acest loc fiind cunscut dupa numele de Defileul Golubac. Acesta se intinde pe o lungime de 14,5 km, cu 230 metri latime in punctul cel mai ingust.

La inceputul defileului se gaseste vechiul fort medieval de la Golubac, pe malul sarbesc. Trecand pe la Valea Ljupovska, se poate ajunge in al doilea defileu, Gospodin Vir, ce se desfasoara pe 15 km lungime, ingustandu-se pana la 220 metri. Culmile defileului ajung pana la inaltimea de 500 metri, fiind greu de accesat de pe pamant. Donji Milanovac face legatura dintre Cazanele Mari si Cazanele Mici, formatiuni cu lungimea de 19 km adunate. Valea Orsova este ultima sectiune inalnita inainte ca fluviul sa poposeasca spre Campiile Valahiei si spre Defileul Sip.

Cazanele Mari, cel mai cunoscut si mai ingust defileu este zona in care Dunarea ajunge la latimea de 150 metri, cu adancimea de 53 metri. Pentru ca Dunarea sa poate fi navigata intre Bazias si Turnu – Severin, regiunea aceasta a Clisurilor, unde cursul fluviului e numai cataracte, bancuri si valtori, guvernul ungar din initiativa contelui maghiar István Szechenyi inca in anul 1834 incepe indepartarea stancilor din cataractele Clisurii-de-sus si continua lucrarile pana la 1846. La data de 15 septembrie 1890 s-au inceput lucrarile pentru canalizare in mod sistematic, terminandu-se nu la 1895, cum fusese prevazut in contract, ci abia la 1898.

A fost o lucrare grandioasa, care a necesitat statului maghiar cheltueli enorme (aproximativ 20 milioane de florini. La vremea respectiva un palat cu 4-5 etaje costa in jur de 5-7000 de florini) si o extraordinara energie de munca, insa si foloasele au fost in raport cu sfortarea depusa, deoarece prin deschiderea Clisurilor s-a dat o dezvoltare extraordinara navigatiei dunarene, ceea ce a atras dupa sine si o serioasa intensificare a comertului tuturor statelor riverane, care au de atunci drum deschis spre mare.

Limitele canalului au fost marcate de geamanduri si pentru o siguranta sporita a navigatiei prin aceste locuri primejdioase a fost realizat un corp de piloti speciali, de stat, ce conduce toate vapoarele pe aceasta portiune. Pe malul romanesc, la Cazanele Mici, Statuia lui Decebal a fost sculptata in piatra intre 1994 si 2004. Alte descoperiri arheologice au fost facute in defileul mai putin spectaculos Gospodin Vir: in anii 1960, situl arheologic Lepenski Vir a fost dezgropat, cel mai important din Europa de sud-est. Statuile din gresie din neoliticul timpuriu sunt in special de o mare valoare.

Descoperirea aceasta, alaturi de altele sugereaza faptul ca regiunea Portilor de Fier a fost locuita de mult timp. Proiectul romano-iugoslav si-a avut inceputurile in anul 1964, iar in 1972 barajul a fost deschis, alaturi de alte doua centrale hidroelectrice. Pentru ca navigatia sa fie mai usoara, s-au realizat ecluze, una pe fiecare mal. Odata cu constructia barajului, valea Dunarii mai jos de Belgrad s-a transformat in lac de acumulare, nivelul apei in amonte de baraj crescand cu 35 metri. Vechea Orsova, insula Ada Kaleh si cel putin alte cinci sate, cu o populatie totala de 17.000 de oameni, au fost evacuate.

Oamenii au fost relocati, dar asezarile s-au pierdut pentru totdeauna sub apele Dunarii. Constructia barajului a avut de asemenea un impact major asupra mediului, spre exemplu traseele de inmultire a mai multor specii de sturioni au fost intrerupte permanent. In afara de asta, flora si fauna, precum si comorile geomorfologice, arheologice si culturale au fost protejate de ambele tari de la constructia barajului. Insula Ada Kaleh este una din principalele victime ale constructiei barajului. O enclava turceasca, avea o moschee si o mie de alei intortocheate, si era cunoscuta ca un port liber si un cuib al contrabandistilor. In afara de turci, aici mai traiau si alte grupuri etnice.

Insula este la distanta de 3 km de Orsova, avand 4-5 km. In trecut aceasta era fortificata, fiind un fort costruit de austrieci in 1669 spre apararea de turci, fort care a ramas un mar al discordiei intre cele doua imperii. In anul 1699 insula a trecut sub control turcesc. Intre anii 1716 si 1718, insula era suc stapanire austriaca. Dupa un asediu de patru luni in 1738 a fost reocupata de turci, dupa care austriecii au recucerit-o in 1789, pentru a o ceda din nou turcilor in tratatul de pace care a urmat, dupa care insula si-a pierdut importanta militara.

Congresul de la Berlin din 1878 a obligat Imperiul Otoman sa se retraga mult spre sud, iar insula a ajuns sub controlul Austro-Ungariei, desi a ramas proprietatea sultanului turc. Locuitorii se bucurau de scutiri de taxe vamale, si nu erau inrolati. In 1923, cand Imperiul Otoman s-a dezintegrat, locuitorii au ales unirea cu Romania. Majoritatea locuitorilor din Ada Kaleh, dupa evacuarea insulei au emigrat in Turcia. O parte mai mica au plecat in Dobrogea, un teritoriu romanesc cu o minoritate turca.


 
 
 
 
 
 

Comentarii articol: 1

 
  1. adelin
    2013-04-01
    09:23:52

    maine voi merge cu clasa aici

     
 

Ai fost aici? Vrei sa mergi? Scrie-ne parerea ta!

 



XHTML: Puteti folosi urmatoarele taguri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>