Cazanele Dunarii

Cazanele Dunarii se afla la sud-vest si nord-est de localitatea Dubova, intre Valea Ogradena si Ogasul Turcului. In aceasta zona Dunarea strabate cea mai ingusta si mai grandioasa zona a Defileului Dunarii, Cazanele Mari fiind despartite de Cazanele Mici de bazinetul Dubova. Cazanele sunt un sector din defileul Dunarii la trecerea prin Muntii Carpati. Au o lungime de circa 9 de km. In unele locuri Dunarea se ingusteaza pana la 230 m, ingreunand navigatia. Fluviul este marginit de pereti verticali, stancosi. Are adancimi maxime de circa 75 m. In sectorul Cazanelor viteza de scurgere a apei depaseste 5 m/s. Una din cele mai frumoase si spectaculoase zone din Romania este reprezentata de Cazanele Mari si Mici – locurile in care Defileul Dunarii se ingusteaza si fluviul da impresia ca fierbe. Va puteti relaxa intr-una din multiplele unitati de cazare construite chiar pe malul Dunarii, admirand frumusetea dealurilor si muntilor impaduriti, practicand pescuitul si plimbandu-va pe Dunare cu barca sau hidrobicicleta. Una dintre cele mai frumoase si mai marete privelisti se deschide aici. Dunarea se strange intr-o albie foarte ingusta, strajuita de ambele parti de munti inalti, aici ridicandu-si arizi crestele de stanci, aici coborand domol spre valuri cu coaste bogat impadurite. Dintre crapaturile de stanci palcuri mari de arbusti de liliac se inalta, si in fiecare primavara cand infloresc, dau un aspect de neuitat acestui peisaj superb al Cazanelor. In general climatul e bland aici, de aceia si vegetatia bogata, semitropicala. Cursul apei e foarte adanc si destul de repede, insa tacut si maiestos, asemenea tuturor fortelor grandioase ale naturii. In dreapta vestigiile grandoarei celui mai puternic neam din antichitate: drumul roman. De ambele parti, aproape de tot, ziduri superbe de munti cresc pana aproape de cerul ireal de albastru. Sus, acolo, vulturi rotesc in cercuri mari. Si peste tot tacere desavarsita… E unul dintre cele mai frumoase si mai marete peisaje ale continentului. Muntii care strajuesc Cazanele, in dreapta Starbetul Mare (768 m), iar in stanga Ciucarul Mare, in cea mai mare parte sunt din formatiuni calcaroase si au o multime de pesteri, mai toate bogate in stalactite frumoase, cele mai insemnate fiind pe malul romanesc, si anume Ponicova, prin care curge paraul cu acelas nume, apoi aproape de aceasta Pestera Liliecilor, un adevarat viespar de lilieci, si ceva mai jos pestera Veterani (cunoscuta de romani sub numele de Piscabara), ce si-a primit numele de la generalul austriac Veterani, care pusese in pestera garnizoana pentru paza fluviului impotriva turcilor. Acestia numai dupa un asediu foarte serios au putut ocupa pestera. Dupa ce iesim din Cazane in frumosul golf al Dubovei, imediat intram in Cazanele Mici, formate de stramtoarea muntilor Starbetul Mic si Ciucarul Mic. Aici se pot vedea mai clar urmele drumului lui Traian, precum si Tabula Traiana, la intrarea in Cazanele Mici. Lucrarile efectuate de armata romana in defileul Dunarii intre anii 100-101 d.Hr, in vederea pregatirii razboiului impotriva Daciei si aliatilor acesteia: mai intai, in anul 100 d.Hr, Traian a dispus saparea in stanca a unui drum in zona Cazanelor, o lucrare inginereasca de proportii si prestigiu a armatei romane. Acest drum a fost inceput si executat pana la cataracta Iuti (aproape de cetatea Tricule), de catre imparatul Tiberius in anii 33-34 (Tablele comemorative din Gospodin la cataracta Cozla, si mai jos la cataracta Izlaz), reparat sub Vespasian si Domitian, si desavarsit, prelungindu-l dealungul cataractelor pana la Portile de Fier, de catre imparatul Traian, a carui tabla comemorativa se afla deasupra soselei la intrarea in Cazanele Mici. El a construit un adevarat viaduct, constructie imortalizata printr-o inscriptie in stanca, cunoscuta sub numele de Tabula Traiana. In anumite portiuni unde nu si-au putut croi drum direct prin dislocarea stancilor au fost sapate in piatra, deasupra apei, gauri patrate la distante egale. In ele au fost fixate orizontal grinzi puternice peste care se aseza un pod de lemn. Gaurile din stanca in care erau fixate grinzile podului sunt vizibile si azi. Inscriptia Tabula Traiana a rezistat din antichitate pana in anii 1960 cand organizarea complexului hidroenergetic de la Portile de Fier a acoperit zona cu apa, si s-a dispus mutarea tabulei. In acea inscriptie se spune ca imparatul a sapat muntii: ” montibus excisis”, facandu-se drumul, “viam fecit”. Traian a facut acest drum pentru a putea facilita trecerea de-a lungul Dunarii din zona Belgradului de azi pana in apropiere de podul peste Dunare de la Turnu Severin(lungimea podului de la Turnu Severin deasupra nivelului apei era de 1135 metri, latimea de 15 metri iar inaltimea de 19 metri). Picioarele erau formate din blocuri din piatra cioplite, ascutite in amonte si in aval, in forma de carouri, pentru a facilita trecerea curentului de apa. Podina, din lemn, se pare ca a fost demontata de Hadrian, succesorul lui Traian. Prin anii 168-170, de teama navalirilor barbare, imparatul Marcus Aurelius a abandonat podul definitiv. Intr-o perioada secetoasa (in jurul anilor 1835), nivelul apelor Dunarii fiind scazut, se vedeau iesind din apa 20 de piloni ai fostului pod, la distanta de 51 m unul de altul. S-au daramat doi piloni dinspre partea romaneasca, pentru ca stanjeneau navigatia. Podul avea la capete turnuri de fortificatie si era pazit de doua castre: Drobeta pe malul dacic si Parce pe malul opus. Tabula Traiana este singura ramasa dintre cele 10 tabule sapate in stanca, si pentru a fi pastrata a fost mutata cu aproximativ 30 de metri deasupra locului initial. In 1856 atunci cand apa nu avea acelasi nivel cu cel de azi, se spune ca se puteau vedea 4 tabule din cele 10. Tot in acea perioada, premergatoare razboaielor dacice, pentru a ocoli stancile din zona Portilor de Fier si pentru a fluidiza navigatia dinspre Pannonia spre Dunarea Inferioara, Traian a dispus taierea unui canal navigabil paralel cu malul sarbesc si aproape de el. Faptul este consemnat de asemenea intr-o inscriptie: “derivato fluminae tutam Danubii navigationem fecit”. De retinut este faptul ca acest canal de peste 3 km a rezistat si a fost folosit pana in epoca moderna, devenind nefolositor odata cu crearea acumularii Portile de fier I. Prin Cazanele Dunarii se intelege portiunea de defileu cuprinsa intre gurile de varsare a raurilor Plavisevita (in sud) si Ogradena (in nord), formand o unitate geomorfologica bine individualizata. Bazinetul miocen de la Dubova imparte Cazanele Dunarii in doua portiuni distincte: Cazanele Mari si Cazanele Mici. Intre bazinetul Dubovei si Plavisevita sunt Cazanele Mari, cu o lungime de 3,8 km , ele sunt formate din Dealul Ciucaru Mare (318 m), ai carui pereti abrupti marginesc latura stanga a fluviului si din Dealul Stirbatul Mare (768 m) situat pe teritoriul Serbiei. Intre bazinetul Dubovei si Ogradena se afla Cazanele Mici, avand 3,6 km lungime. Ele sunt alcatuite din Dealul Ciucaru Mic (313 m) si Dealul Stirbatul Mic pe teritoriul Serbiei (626 m). Flora din zona Cazanelor contine multe elemente submediteraneene in amestec cu cele central-europene. La baza abruptului se intalnesc arborete de fag european (Fagus silvatica), fag de Crimeea (Fagus taurica), fag oriental (Fagus orientalis ), carpinita, mojdrean, jugastrul Cazanelor sau artar trilobat (Acer monspessulanum), alun turcesc. In zonele cele mai insorite creste cerul (Quercus cerris), alaturi de stejar pufos (Quercus pubescens), gorunul (Quercus dalechampii, Q. polycarpa), liliacul salbatic (Syringa vulgaris). In zonele umbrite, la numai 120 m altitudine, se dezvolta tisa (Taxus baccata ), relict tertiar si monument al naturii. Alte specii de plante ocrotite in cadrul rezervatiei mai sunt: Laleaua Cazanelor (Tulipa hungarica), Stanjenelul de Stanca (Iris reichenbachii), Clopoteii Cazanelor (Campanula crassipes), Sipica de Rape (Cephalaria laevigata), Sapunarita rosie (Saponaria glutinosa), Cornutul (Cerastium banaticum), Colilia ( Stipa aristela, Stipa danubialis) etc. Relieful carstic este bine reprezentat atat prin forme de suprafata (lapiezuri si campuri de lapiezuri – specifice mai ales Cazanelor Mici, doline si uvale – ce dau nota dominanta a Cazanelor Mari), cat si de adancime (au fost identificate 7 pesteri, cu o lungime totala de 2155 m, din care cea mai importanta este pestera Ponicova). La intrarea in pestera Ponicova, paraul cu acelasi nume creeaza niste chei scurte si salbatice si un pod natural lung de circa 25 m si inalt de 6-8 m. Aceasta pestera are o lungime totala de 1666 m, strabatand Ciucaru Mare si iesind in Dunare.