Biserica Sf. Gheorghe – Caransebes

biserici lacas de cult

 

Biserica Sf Gheorghe

Biserica Sf. Gheorghe se afla situata in Caransebes, pe str. Muntele Mic nr.2, la intersectia strazilor Ep. N. Popea si Muntele Mic. In limbajul curent al orasenilor, dintotdeauna aceasta biserica a fost numita „catedrala”, iar dupa reinfiintarea episcopiei in Caransebes, aceasta denumire este tot mai des folosita, chiar si in lucrari monografice. Reprezinta un monument istoric si de arta, unul din reperele cele mai de seama ale orasului.

Album foto Biserica Sf. Gheorghe

Harta zonala Biserica Sf. Gheorghe – Caransebes

Descriere Biserica Sf. Gheorghe

Istoria bisericii nu este cunoscuta in intregime, perioada zidirii sale ramanand necunoscuta pana in prezent. Lacasul de cult a fost atestat documentar pentru prima data in anul 1738, insa, alte surse spun ca a avut loc intre anii 1444 si 1449, in timpul banului de Severin, Mihai Csornai care, alaturi de Dan Andrei, judele din vremea aceea al orasului, alaturi de nobililii locali au realizat bazele edificiului. Din cauza luptelor cu turcii, exista posibilitatea ca ortodocsii sa nu aiba biserica in Caransebes. In plus, lacasul este pus in legatura directa cu o manastire ce dateaza inca din 1429, de pe malul Ierugii, ideea fiind finisata prin citarea preotului Daja Miscovici care in 1752 a facut referire la aceasta biserica prin sintagma „manastire de piatra”.

Traditia sustine ca pe actualul amplasament al Bisericii, cunoscuta drept Catedrala Caransebesului, a existat o manastire construita din lemn si amintita documentar la 1444, pe langa care s-a dezvoltat prima scoala de diaconi din zona Banatului montan si s-a inchegat prima biblioteca a orasului. In sprijinul existentei acestei manastiri vin si documentele medievale si mai tarzii, care pomenesc de „apa calugarilor” (aqua monachorum) ca fiind in imediata ei apropiere. Edificiul din piatra si caramida este mentionat ca biserica in actele din 1739 si 1744, iar in 1752, este recunoscuta din nou ca manastire. Constructia a fost realizata in stilul baroc, refacuta in 1759 ca, iar in primii ani ai secolului al XIX-lea, episcopul Ioan Tomiciu a hotarat largirea acesteia, incat stalpii de sustinere sa fie in prezent in interiorul navei.

Cu acest prilej, biserica este zugravita, pardosita cu lespezi de piatra si sunt fixate stranele pentru cantareti. In 1862, sculptorul Esterlehner si pictorul Gutsch (Viena) realizeaza iconostasul. Cele patru clopote ale bisericii sunt turnate in perioada 1817-1881. In primele decenii ale secolului al XX-lea, biserica este repictata de Dimitrie Turcu si, ulterior, de Ioachim Miloia. In anul 1987 s-a realizat o repictare partiala in interior.

Biserica Sf. Gheorghe a suferit in urma atacurilor turcesti din 1738 si 1788, cand a fost supusa unui incendiu, fiind refacuta in stil baroc si primind turnul peste pronaos. In anul 1796 a fost resfintita de catre episcopul Iosif Ioanovici de Sakabent. Manoila Stancovici a sustinut financiar lucrarile de zugravire de catre pictorul Dimitrie Diaconovici din Vasiova. Pe pardoseala bisericii se observa piatra de Kehleim. Initial, lacasul de cult prezenta o invelitoare din sindrila, care a fost inlocuita cu una de tabla zincata in 1857, iar turnul ceva mai devreme, in 1832 a fost acoperit cu tabla de cupru. Nava bisericii a fost zugravita de renumitul pictor Dimitrie Turcu, pictura remodelata si improspatata in 1926 de Ioachim Miloia, in 1955 de Atanasie Demian si, in cele din urma, in 1985 de catre Virginia Videa.

Iconostasul a fost realizat de Eisterlehner, fiind facut din lemn de tei si paltin, urmand planurile lui F. Hess. In anul 1860 biserica a fost lovita de trasnet, urmand ca in data 9 noiembrie 1950 sa treaca iar printr-un incendiu. In 1951 sculptorul Paul Pocker din Lugoj a refacut tronul afectat. Biserica se intinde pe 31 de metri lungime, 9 metri latime, avand o inaltime a turnului de 35 metri. Se gasesc aici trei clopote, primul, turnat pentru prima data in anul 1817, cel de-al doilea turnat in 1869, iar al treilea in 1876. Toate cele trei clopote au fost realizate in Timisoara. Odata cu Primul Razboi Mondial s-au topit o parte din clopote pentru a obtine mai mult bronz, acestea fiind returnate la finalul razboiului. In curtea bisericii se aflta cinci pietre funerare, ale sotiei lui Manoila Stancovici, capitanului George Radoicovici si fiului acestuia, precum si lui Iosif Mamula.


 
 
 
 
 
 

0 Comentarii

 

Fii primul care comenteaza acest articol.

 

Ai fost aici? Vrei sa mergi? Scrie-ne parerea ta!

 



XHTML: Puteti folosi urmatoarele taguri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>