Biserica Sfantul Dumitru – Suceava

biserici lacas de cult suceava

 

Biserica Sf. Dumitru

Biserica “Sfantul Dumitru” din Suceava este o biserica ortodoxa construita intre anii 1534-1535 in municipiul Suceava. Are hramul Sfantul Dumitru, sarbatorit in fiecare an, in ziua de 26 octombrie. Ansamblul bisericii “Sf. Dumitru” din Suceava a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judetul Suceava din anul 2004, fiind format din 3 obiective: Biserica “Sf. Dumitru” – datand din 1534-1535, Ruinele bisericii vechi – datand din secolele XIV-XV, Turnul clopotnita – datand din 1560.

Album foto Biserica Sf. Dumitru

Harta zonala Biserica Sf. Dumitru – Suceava

Descriere Biserica Sf. Dumitru

Biserica “Sf. Dumitru” a fost ctitorita de domnitorul Petru Rares, fiind construita intre anii 1534-1535 in plan triconc, asemanator cu cel de la Biserica “Sf. Gheorghe” din Harlau. Pisania aflata deasupra usii de intrare de pe zidul de sud al bisericii contine urmatorul text in limba slavona: “Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh a binevoit binecinstitorul si de Hristos iubitorul Io Petru Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Tarii Moldovei, fiul lui Stefan Voievod cel batran, sa zideasca biserica in mijlocul targului Suceava, unde este hramul Sfantului slavitului, marelui mucenic si purtator e biruinta, Dimitrie, izvoratorul de mir. Si a inceput a zidi in anul 7042 (1534) august 10 si s-a ispravit in anul 7043 (1535) august 30 si s-a sfintit cu mana Preasfintitului Mitropolit Teofan”. In anul 1809, a avut loc un incendiu care a afectat Biserica “Sf. Dumitru” si turnul-clopotnita, Biserica a fost restaurata in anul 1822 si turnul in 1845. Desi autoritatile habsburgice au intentionat in jurul anului 1888 sa restaureze Biserica „Sf. Dumitru“, abia la mijlocul secolului al XX-lea (1948-1949), Comisiunea Monumentelor Istorice a initiat lucrari de restaurare a bisericii, continuate in ultimele decenii. Pictura murala a bisericii a fost degradata de trecerea timpului si de intemperiile vremii.
Intre anii 1988-1990 s-a efectuat restaurarea acoperisului dupa un proiect al arhitectului Sergiu Luchian, lucrarile fiind executate de o echipa condusa de Mihai Bradu, noul acoperis pastrand in linii mari forma originala. Dupa Revolutia din decembrie 1989, s-au efectuat lucrari de restaurare a turlei si exteriorului bisericii, incheiate in 1997. Din acel an s-a trecut la restaurarea picturilor murale interioare de catre prof. univ. Nicolae Sava din Bucuresti, pictor restaurator, ajutat de 18 studenti. Cu sprijinul financiar al dr. Michael Ronette (roman stabilit in America), care a suportat 80% din costurile lucrarilor, s-a finalizat repictarea bisericii in anul 2004. La data de 20 iunie 2004, biserica a fost resfintita de catre un sobor de ierarhi si preoti in frunte cu IPS Arhiepiscop Pimen Zainea al Sucevei si Radautilor, IPS Arhiepiscop Teodosie Petrescu al Tomisului si IPS Arhiereu-vicar Ioachim Bacauanul. Biserica are dimensiuni mari, cu o lungime exterioara de 35,10 metri, lungime interioara de 32 metri, latimea de 10 metri (fara abside) si inaltimea pana la cruce de 27 metri, avand un soclu inalt si de un profil foarte raspandit in secolul al XVI-lea. Are cinci contraforturi, doua in colturile pridvorului, doua sustin absidele laterale si unul mai mic sub fereastra altarului. In exterior, biserica este inconjurata de un brau din doua randuri de ocnite de la partea superioara a fatadelor, are arcade oarbe pe absida altarului si pe cele laterale si ferestre si portal cu ancadramente gotice. Deasupra usii de intrare in stil gotic de pe zidul de sud, putin mai la dreapta, se afla o pisanie incadrata intr-o rama de baghete incrucisate la colturi. Deasupra pisaniei se afla un altorelief cu doi ingerasi (putti) sculptati care tin o cununa de frunze in interiorul careia se afla stema Moldovei, elemente ce apartin stilului arhitectonic renascentist. Biserica a fost pictata in fresca pe exterior intre anii 1537-1538, in prezent mai existand urme din vechea pictura pe fatada sudica (fragmente din Asediul Constantinopolului, Imnul Acatist si Arborele lui Iesei) si pe turla (cativa sfinti cu aureola in relief). Exteriorul a fost ulterior tencuit pe celelalte laturi. In interior, biserica are altar, naos cu bolta moldoveneasca, peste care se inalta turla, pronaos (exonartex) si pridvor inchis, cu trei ferestre mari in stil gotic spre vest. Ferestrele pronaosului sunt mai mici decat cele ale pridvorului si tot in stil gotic. Turla octogonala aflata deasupra naosului este construita din caramida pe doua baze: prima patrata si a doua stelata. Pe turla se afla firide alungite, patru ferestre dreptunghiulare mici dispuse in cele patru puncte cardinale, patru contraforturi mici si doua randuri de ocnite (unul deasupra arcadelor si unul la baza stelata). Turla are decoratii din caramizi ceramice la partea superioara si la arcadele oarbe.
Intre pronaos si naos a existat un zid despartitor care a fost demolat, cu aceasta ocazie fiind deteriorat si tabloul votiv in care era reprezentat ctitorul Petru Rares. Din tabloul votiv se mai disting portrele lui Petru Rares, ale Doamnei Elena si a doi copii. Pictura murala interioara in fresca din vremea construirii bisericii este foarte deteriorata, cea din pridvor si pronaos fiind afectata de incendiul din secolul al XIX-lea (numai unele figuri se disting, restul fiind sterse), numai unele fresce din naos fiind bine conservate. In altar s-au mai pastrat frescele: Cina cea de taina, Impartasirea cu vin, Impartasirea cu paine a Apostolilor si Spalarea picioarelor. Pe pereti se mai afla grafite de la sfarsitul secolului al XVII-lea, unele in limba latina, provenite din timpul ocupatiei polone de sub Ioan Sobieski (1691) – Hic fuit Teophilus, Rex in 1691 Ponicz si unele in chirilica, a unui oarecare Ioan Zugravul (1596). In pridvor si in pronaos se afla mai multe pietre de mormant, dintre care una apartine lui Bogdan, fiul lui Petru Rares, mort in septembrie 1540, iar alta marelui vistiernic Toma, mort la 21 august 1543. Biserica a fost inzestrata cu valoroase odoare, dintre care multe au fost distruse sau, s-au risipit. Au mai fost pastrate doar cateva carti liturgice in manuscris: un Octoih de la sfarsitul secolului al XVI-lea si un Minei pentru lunile septembrie-decembrie, din secolul al XVI-lea, ambele predate muzeului bisericesc, precum si un Evangheliar in limba slavona din secolul al XVI-lea, daruit Bisericii Cuvioasa Parascheva, azi disparuta. Pe langa acestea, in altar se afla o serie de obiecte de cult precum un epitaf (1763), un felon, un antimis sarbesc (1708), un tetraevanghel si o evanghelie in limba romana (1762). In apropiere de biserica, la o distanta de 30 metri spre sud-est, domnitorul Alexandru Lapusneanu, ginerele lui Petru Rares, a construit intre anii 1560-1561 un turn clopotnita cu trei etaje si cu ziduri de doi metri grosime. La baza turnului, soclul din piatra cioplita este putin iesit in afara. Etajul al treilea are patru ferestre mari pe toate laturile. Deasupra intrarii in turn de pe latura estica se afla o pajura si un cap de bour cu gatul asezat intr-o parte, incadrate intr-un cvadrilob, pe care se desfasoara urmatoarea inscriptie in limba slavona: “Binecinstitorul si de Hristos iubitorul Domn Io Alexandru Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Tarii Moldovei a binevoit sa zideasca aceasta clopotnita, in anul 7068 (1560)”. Turnul a fost modificat ulterior, adaugandu-i-se in secolul al XIX-lea (in anul 1845, cand a fost refacut turnul dupa un incendiu) un nou etaj de forma unei turle cu baza octogonala, peste care se inalta, pe opt colonete de lemn, varful acoperisului. In prezent, turnul-clopotnita are 40 metri inaltime, fiind cel mai inalt turn de biserica din Suceava.
In decursul timpului, turnul a indeplinit rosturi administrative complexe, el dominand prin inaltimea sa intreaga panorama a orasului atat in Evul Mediu, cat si in epoca moderna. Construit pe o baza patrata, el a fost intrebuintat de pompierii suceveni intre anii 1867-1910 ca turn de observatie a incendiilor.
In anul 1809, turnul a fost avariat de un incendiu, fiind renovat abia in 1845. S-au efectuat lucrari de restaurare si consolidare intre anii 1948-1949 in urma carora acoperisul turnului a revenit la forma originala. In urma unor masuratori efectuate in anul 1992 s-a constatat o inclinare a turnului, crucea din turn fiind deviata cu 12 centimetri fata de verticala. In anul 1998, o alta masuratoare stabilea ca deviatia crescuse la 17 metri. Cauza inclinarii turnului este, in opinia specialistilor Muzeului National al Bucovinei, traficul auto intens din ultimii ani, aceasta zona fiind strabatuta in subteran de o retea de beciuri care amplifica trepidatiile. Rezultatele inclinarii si a infiltratiilor au fost deplasarea terasei din coltul de sud-vest a turnului si desprinderea tencuielii din cornisa. In prezent, la turnul-clopotnita se desfasoara noi lucrari de restaurare.


 
 
 
 
 
 

0 Comentarii

 

Fii primul care comenteaza acest articol.

 

Ai fost aici? Vrei sa mergi? Scrie-ne parerea ta!

 



XHTML: Puteti folosi urmatoarele taguri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>